CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.3. Ceramica slavă primitivă

[p. 98]

5.3.7. O cultură la marginea lumii slave: Penkovka

Încheiem seria arealelor de referinţă cu elemente ale culturii Penkovka. Spun “elemente” fiindcă mărimea considerabilă a teritoriului de referinţă – de la Niprul inferior la Prut – şi complexitatea relaţiilor etnice din interiorul acestui spaţiu[75] fac anevoioasă orice încercare de analiză globală. În al doilea rând, nu am prelucrat un sit sau o monografie dedicată, ci una dintre cele trei selecţii de material ceramic la care am avut acces[76]. Ca toate civilizaţiile nomade, cultura Penkovka este cunoscută în special prin necropole, vasele depuse având cel puţin o secundară funcţie funerară, ceea ce face ca atât forma lor, cât mai ales mărimea lor să nu fie în modul cel mai direct comparabile cu cele din alte orizonturi culturale, majoritatea prelevate din aşezări. Dat fiind caracterul de selecţie a lotului – dorind să ilustreze mai mult diversitatea, decât frecvenţa tipurilor – consideraţiile procentuale trebuie luate cu mai multă circumspecţie. Mărimea lotului însuşi nu este similară cu celelalte loturi ale lumii slave. Prezenta lucrare nu şi-a propus soluţionarea unei chestiuni atât de delicate precum descrierea culturală a amalgamului cunoscut în izvoare drept triburile anţilor, singurul scop propus fiind cunoaşterea variabilităţii de exprimare a culturii Penkovka şi capacitatea de a identifica eventuale analogii[77]. Expresie fiind a unei realităţi politice cunoscute numai între finalul sec. V şi finalul sec. VI, tot materialul comparativ va fi considerat de secolul al VI-lea.

Aflată la marginea lumii slave - şi nu în cele mai clare relaţii cu aceasta – rata de singularitate a lotului Penkovka este cea mai mare dintre loturile studiate: 57,9%; judecând doar după această cifră, putem spune că, pe ansamblu, ceramica Penkovka nu este ceramică slavă. Lotul de control cel mai apropiat de formele stepei este nu vreunul din apropiere, ci tocmai în Slovacia de Vest (26,3%). Această dispersie ar putea fi pusă pe seama mobilităţii triburilor nomade, precum kutrigurii – antrenaţi în bazinul mijlociu al Dunării de migraţia avară, dar prezenţi sporadic în zonă şi mai devreme – numai dacă am considera că războinicii nomazi sunt producătorii direcţi ai ceramicii, ceea ce nu este cazul. Nu putem exlude complet ipoteza ca unele forme să fi “migrat”, ele însele, odată cu producătorii lor mai umili, în siajul marilor cavalcade, însă nu este explicaţia cea mai logică. Aşa cum analizele anterioare au anticipat (à propos de supravieţuirea unor vechi forme Cerneahov), este mai probabil ca în bagajul cultural al unor triburi slave migrate spre vest să fi intrat forme şi practici care fac parte din fondul moştenit al culturii Penkovka. Extracţia cerneahoviană a acestei culturi este un fapt de mult afirmat[78], şi chiar teritoriul anţilor moşteneşte jumătatea răsăriteană a fostului imperiu gotic, cu deplină continuitate cronologică. Mai mult, se pare că tradiţiile Cerneahov supravieţuiesc pe Prut şi Nistru mai mult decât în alte spaţii, respectiv până spre finalul sec. V.

Grupele Penkovka cu analogii slave sunt puţine: grupa CSV 8 A (slavă de vest [v. tabela serială a lumii slave]) are şi o piesă din stepă (după cum este notat spaţiul cultural Penkovka); grupa 14 A este o grupă cu reprezentare mai echilibrată, în Slovacia, Ucraina, la Raşcov şi două piese Penkovka; grupa CSV 12 este o grupă poloneză, dar există un exemplar Penkovka. Mai există o singură analogie cu situl de la Raşcov şi încă una cu siturile ucrainiene.

[p. 99]

Există, în fine, nu mai puţin de 6 grupe fără corespondent în lumea slavă. Dintre acestea, două prezintă analogii interesante în afara lumii slave [v. tabela sinoptică a analogiilor pentru formele „slave”]. Grupa CSV 11 A prezintă o lungă listă de analogii absolute la Hliboca (lângă Codân), în Slovacia, dar şi la Dulceanca I, Târgşor şi Sărata Monteoru; scurt-circuitul realizat de analogiile grupei 2b de la Capidava leagă această grupă de CSV 26 A, adică din nou de Codân; în legătură cu caracteristicile acestei grupe, să spunem că nu toate formele Penkovka sunt bitronconice, iar că unele (ca aceasta) sunt chiar frumos arcuite. Lanţul complicat de analogii, cât şi existenţa unor termeni culturali comuni, răspândiţi pe spaţii largi, fac foarte dificilă atribuirea culturală (şi cu atât mai puţin etnică) a unor forme. O formă asemănătoare, CSV 11 B, are şi ea analogii (relative) interesante, în grupa 11 de ceramică romană din Oltenia, cât şi grupa 3 b de la Botoşana; formatul înalt (Fs = +13) propune forma fie la o istorie dacică, dar la fel de posibilă şi sarmatică.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – secţiunea III (situri Ipoteşti-Cândeşti)

---

[75] Există două recente studii ale unor autori români asupra chestiunii (TEODOR D. 1993; CORMAN 1996, ambele cu o bogată bibliografie), şi numeroase studii ale unor autori străini (ARTAMONOV 1969, BARAN 1972, RUSANOVA 1978, STRUVE 1991 – cu tematică generală asupra slavilor, RAŠEV 2000 – cu tematică mai largă).

[76] RUSANOVA 1976, fig. 11/1-24; celelalte două sunt TEODOR D. 1994, o selecţie de 23 de piese, la planşele VII-IX, şi STRUVE 1991, o selecţie de 11 piese întregi, la pl. IX/11-22. Vezi şi TEODOR D. 1993, cu o selecţie de 11 piese.

[77] Deşi textul se va referi numai la lotul propus pentru analiză (RUSANOVA 1976), baza de date posedă alte 40 de obiecte atribuite culturii Penkovka (marea majoritate întregi), ansamblu care, cel puţin în acest stadiu, este suficient pentru a indica eventuale analogii absolute.

[78] Chiar planşa pe care am făcut măsurătorile (RUSANOVA 1976, fig. 11) este o punere faţă în faţă, a formelor Penkovka şi Cerneahov, pentru evidenţierea succesiunii culturale.